O noua viata(za continuare)

Asa cum unul din cititorii nostri a vrut sa afle despre "acea noua viata", asa voi intrerupe lunga mea absenta din lumea blogging-ului cu aceastaaa............postare/schita/mazgaleala/ciorna/...eeh vedem noi ce iese!

Cum a spus camaradul meu de bautura la acest "shot de vorba" ......sex, money and alcohol? Pai DAAA.....de ce nu ? Pana la urma, exista si o vorba moderna care zice asa:" Barbatul primitiv voia mancare ,bautura ,adapost si sex........Barbatul modern vrea smartphone cu Android/Symbian/Windows....dracu' sa le ia ,laptop, bautura si sex".Asadar, rezumand smartphoanele si acoperisul, ajungem la bani, si deci la zicala noastra.

Asta e o varianta, cam perversa si barbateasca , DAR exista in unele cazuri. Insa, o noua viata poate insemna si o noua abordare a problemelor de zi cu zi, de la vecinul cu gem in urechi care te deranjeaza cu muzica lui de 1,2 lei ( asta pentru ca ma enerveaza la culme cifra asta, si probabil nu sunt singurul) , pana la probleme existentiale, socio-umane, economice sau politice, probleme complexe, pentru care e nevoie de un grup de mai multi asa-numiti :"smart asses"!

Poate, de asemenea, sa insemne un nou drum in viata, o cotitura, o bifurcatie, un drum cu gropi pe care vrei sa-l eviti (asta e strict romanesc! ). Pana acum ai fost un betiv notoriu, iar acum o lovitura la cap in sant te-a desteptat si ti-a pus rotitele la lucru, facandu-te in scurt timp un mestesugar apreciat! Sau poate ai fost un mare sef, si erai pe punctul de a ceda nervos, cand ti-ai spus : eu bag......picioarele in papuci si demisionez!! Iar , de-atunci incolo , ai realizat ca e muult mai bine !

Dar astea sunt doar cateva exemple! Stiti ce cred? Ca definitia de "viata noua" sta ascunsa ca lunetistul in razboi in mintea fiecaruia. Cu totii stim ca " o viata noua " inseamna o existenta modificata radical, dar heey ! de-aici fiecare face ce vrea, cum vrea, unde vrea, cand vrea, daca vrea .....GATA ! de ajuns !. Ati inteles voi ( sunteti oameni cu multa substanta cenusie in creier, I'm suuure ! )

Sper ca va veti linge pe degete cu revenirea mea in jurnalul virtual. Asa cum spune Koko, astept pareri si teme noi. See ya next time !!!

P.S: Scuzati faptul ca nu sunt diacritice, dar calculatorul meu le inlocuieste cu patratele albe. Cum nu suntem la teste de mate clasele I-IV, unde trebuie sa punem semnul, nu am pus :( . Next time promit ca pun !

O nouă faţadă, un nou concept, o nouă viaţă...

Am evoluat! Încetul cu încetul, ne maturizăm, că trebe! Viaţa merge înainte şi noi(yo şi cu Feadăr) ne-am gândit să nu rămânem în loc că n-ar fi politicos pentru cei care trec în faţă la coadă. După cum bine aţi observat, am schimbat câteva lucruri esenţiale la blog.

Am început cu numele blogului. Viaţa si păru' de la cur era mişto, dar era cam ... neserios. Bloglutzu, în schimb, se vrea a fi amuzant, serios şi atractiv. (cică)

Am continuat cu faţada. Din negrul gothic de roackăr, am trecut la albul de îngeraş, un alb ca varul sau ca lăpticu', după cum bate vântul! Albul pare mai ok pentru tema site-ului care este de acum: "Un pahar micuţ de vorbă, pe un bloguleţ de vorbă!"

Ce vrea să însemne? Probabil că este vorba...ăăă...de un pahar mic...ăăă...şi...de...multă... vorbă?!
Nah, glumesc. Mi-am propus ca pe blog să vorbim, să discutăm despre temele pe care le vreţi voi, cei care citiţi(1,2,3,4,5 maxim). Că fără discuţii, there's no fun.

(de faţadă v-am zis, de concept la fel, de viaţă...am zis, but still...hmm...)
O nouă viaţă = sex, money and alcohol? ":D" (va urma... :p)

Cam atâta să fie prezentarea de început nou. În continuare, cum v-am obişnuit, vă las în compania unui tânăr extrem de talentat şi foarte bun în ceea ce face. Cine nu a auzit de Piano Man, ori a trăit într-o bulă, ori nu ştie ce-i ăla internetuuuuuuuu! Check him out!



Pe data viitoare!

Sunt blogger, deci exist!

P.S. Spuneţi tema si data limită(minim 48 de ore) când vreţi să fie postată pe blog şi voi face în fel şi chip să vă satisfac. ;)

Why, oh why?!

Din lipsă de ocupaţie, în această frumoasă dimineaţă, am decis că trebuie sa scriu pe blog. It's a must, because my mind is full of shit and I need to download the shit onto my fucking blog, just because that's what bloggers do when they...BLOG!

Twisted highways

YES ! M-am intors , după o lungă perioadă de războaie neuronale interminabile( noi îi spunem stres ) , în care am aflat ,pe lângă faptul că nu are rost să continui cu stresul, că viaţa e o autostradă, fără a mai socoti şi celelalte n asemuiri ale vieţii cu : poker, comoară, furtună, fluviu, ghicitoare, curvă ( asta e de departe cea mai populară) etc.

După cum spune şi titlul postării , nu e orice fel de autostradă . E una a naibii de întortocheată şi înşelătoare. Cu toate acestea , mulţi oamenii calcă pedala de acceleraţie până la podea ,aruncând mucul de ţigară pe geam în scârbă, punându-şi ochelarii de soare pe nas şi spunând : "Ce-o fi o fi". Şi ştiţi ce e total naşpa ? Că oamenii care merg încet , cu viteză mică ( adică noi ăştia care ne consumăm ca bateriile de 1,5 V) ne-o luăm fix in nas ! Într-adevăr, toţi spunem : băăh ce necinstită-i viaţa asta, să-mi introduc membrele inferioare în ea! . Dar hai să ne gândim puţin : Ok, eu "conduc" maşina( existenţa mea trupească) pe un singur drum. Şi totuşi după ce reguli conduc, din moment ce drumul e o autostradă fără semne de circulaţie , limite de viteză , etc.? Normal , răspunsul e "nicio regulă" . BUN!. Dar atunci de ce mulţi dintre noi fac accidente ( dispar din lumea noastră )? . Eeh, aici nu putem răspunde. De ce ? Pentru că defapt maşina este condusă tot de javra asta de viaţa, şi tu nu poţi face decât să iei o serie de decizii ca să ai speranţa că vei parcurge autostrada fără accidente.

Acum mulţi veţi zice : băh dar ce fel de "circulaţie" e asta fără semne de circulaţie , ce fel de viaţă e asta în care nu ţi se dă nici măcar un avertisment că ar trebui să fii atent, altfel ceva grav se va întâmpla în curând?. Sincer NU STIU! Dar ştiu un singur lucru, pe care l-am realizat de curând : că deşi avem cu toţii ochelari de cal şi mergem cu capul plecat pe drumul ăsta dezolant, pe mine unul a început să mă doară în cur !( da , cur , fără niciun fel de cenzură , deoarece sentimentele profunde nu cunosc limite fiziologice )

Aşa deci , şi prin urmare , vă sfătuiesc ( ca un viitor doctor să sperăm ) , că , în acest caz , durerea în fund e a dracului de sănătoasă ! Deci " folosiţi-o" ( until next time )

Buh bye !

P.S : Mă iertaţi dacă vă stresez cu posturile mele critice despre viaţă, dar am şi eu ca tot omul pase proaste + că blogul e defapt un jurnal al meu şi al pretenaşului Koko. So, if u like it , thumbs up please . Thanks !

Un scurt, după 20 de zile!

După titlu, zici că's analfabet, să dea dracii! Apăi de când n-am mai înscris pe superbul blog, cred şi yo!
Deah, am zis să vă mai informez, să vă mai poluez gândirile optimiste, pesimiste, negative, sceptice etc, cu nişte prostii de genul: sunt în sesiune! Bine, bine, m-aţi prins, o să fiu de săptămâna viitoare, dar nu contează. Ideea este că mi-a fost foarte dificil să gândesc profund(wow, gândesc) pentru o postare cu un mesaj subliminal ales, aşa că am decis să vă mai informez cu câte ceva. Decât nimic, mai bine aşa, păi nu?!

În primul rând, La mulţi ani, dragi prieteni. Ne aflăm în anul 2011, un an care se anunţă superb din punct de vedere sentimental, un an ok din punct de vedere medical, şi un an de câcat din punct de vedere economic(e de ajuns să zic cât costă litrul de benzină). Măcar cu dragostea să stăm bine, că cu restul, vai de dosul nostru...

În al doilea rând, La mulţi ani tuturor Ionilor, să ne trăiţi cu numele, să fiţi cât mai fericiţi, sănătoşi şi să vă creşteţi averea anul acesta, ca în nici un an.

Şi nu în ultimul rând, la mulţi ani...erm...tuturor sărbătoriţilor!
(gata, am încheiat cu la mulţi ani!)

Ce să vă mai zic...mă aşteaptă o perioadă mai dificilă numită sesiune, în care cu siguranţă voi scrie pe blog frustrările, problemele şi stresurile(mai nou, toată lumea e frustrată). Păi în sesiune, doar n-o să învăţ....
Până una alta, vă invit să vizionaţi un filmuleţ ceva mai vechi dar extrem de amuzant. Ideea de bază este să vă duceţi la budă înainte să vă lasaţi filmaţi de un amic. Nu de alta, dar n-ai de unde să ştii ce ţi-a pregătit amicul tău, şi s-ar putea să vi se întâmple ca nenea tatăl lui Ionel de mai jos:



Noah, see you soon! Haidi pa!

Sunt blogger, deci exist!

Dreams !

Where do all our dreams come from? From pleasant or unpleasant experiences? Or some sort of insane twist between them?

Da,cei care mă aveţi în lista de Yahoo Messenger ( puteam să zic mess dar nu contează)probabil aţi văzut acum ceva vreme că am avut aceste cuvinte la status.De ce le-am pus? Sincer NU ŞTIU !Mai important este de ce am scris aceste cuvinte, şi de ce am formulat în acest fel ideea pe care voiam să o exprim ( nu mă refer la faptul ca am scris în engleză )

Totul a pornit într-o zi(naşpa) , când mă duceam la şcoală ( v-aţi dat seama de ce e naşpa). Am ajuns în clasă si l-am auzit pe un coleg cum spunea :"Aseară am visat-o pe profa de istorie cum ne gătea şi noi stăteam în clasa unde am învăţat în şc.23".Pentru moment vă daţi seama că n-am băgat de seamă(ba chiar am clasificat-o drept gerontofilie). Deabia când am ajuns acasă am realizat semnificaţia acestei idee sucite.Având în vedere faptul că profa de istorie poate enerva şi statuile ,iar şc.23 o putem clasifica, în general, ca o amintire placută(chiar daca a avut şi părţi de tot "respectul"),se pare că mintea individului , foarte probabilă răpusă de oboseală cauzată dee.... da , doamnelor si domnilor , profa de istorie ( sau diriginta cine ştie ) , a creat o imagine cu o parte negativă şi o parte pozitivă , care împreunate , au dat ceva ce eu consider un bun subiect de studiu ( în caz că ne plictisim de gă.......uri negre şi H3N2- n-ai virusul ăsta , nu eşti pă trend).

Şi , ca să vedeţi cât de complicată e gândirea umană, imediat ce-am auzit produsul minţii colegului meu , nu am putut sa nu mă întreb : Auzi , da' oare făcea şniţele sau friptură?( sau tobă, cârnaţi, sarmale de varză......aşa ca să intrăm in spiritul sărbătorilor de iarnă)

În orice caz , putem observa că şi gândirea e un ansamblu de cifre la bază. Poate vă întrebaţi: de ce zice tâmpitul ăsta că ideile noastre-s cifre .... ce noi ne exprimăm în coduri binare ? ( adică d-alea cu 0 si 1 ca-n Matrix , filmul cu tipul şmecher care se ferea de orice glonţ şi se bătea cu n clone rebele , menite să-l facă pilaf ) . Revenind la întrebare , vă pot spune , din ceea ce-am scris până acum , că ideile omului referitoare la o situaţie sunt exact ca şirurile de cifre si numere , adică infinite , dragi cititori , infinite !

Acestea fiind spuse , sper să vă delectaţi cu postul meu ( considerat ambiguu de unii )

Ţineţi minte : stresul e invers proporţional cu nr. de ani pe care-l veţi trăi de-acum încolo !

See you next time !

Un ultim cuvânt ... de Crăciun!

Iată, prieteni, că a venit și mult așteptatul Crăciun. Pe această cale, vreau să vă urez sărbători fericite și multe multe cadouri sub brad. Nu uitați că de sărbători familia contează, așa că faceți bine și petreceți cât mai mult timp alături de dragi, că de, așa se poartă!

Love and Marriage....

"Dragostea este singurul joc de doi în care amândoi pot să câştige."

Începe cu un zâmbet, continuă cu o privire duioasă. După care, o ieşire prin parc, poate chiar o cină romantică. O noapte de amor de neuitat urmată de alta, şi încă una, şi multe altele, şi după ceva timp poate chiar căsătorie şi poate, cine ştie, şi câţiva copilaşi. Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi!

În realitate, să ajungi la acest final fericit...ei bine, e greu! Trebuiesc făcute sacrificii şi încă foarte multe, şi nu mulţi sunt dispuşi să facă aceste sacrificii, şi din această cauză, există mult prea puţine finaluri fericite în lumea aceasta...Noah, hai să nu dramatizăm! There is still hope for love!

A venit momentul să discut şi despre acest subiect. Viaţa mă testează/ne testează şi pe acest plan, într-un mod continuu, sunt forţat să iau anumite decizii care mă pot afecta mai târziu. Aceste decizii sunt aşa-zisele sacrificii pe care le facem. De exemplu, de câte ori băieţii nu au trebuit să aleagă între o băută cu băieţii şi o cină romantică cu gagica? Şi când nu vrei să alegi între amici şi dragostea vieţii tale, încerci să împaci şi capra şi varza, că de, ai nevoie de amândoi. Eu, personal, de cele mai multe ori aleg cina romantică. Şi nu pentru că nu vreau să-mi petrec timpul cu prietenii, ci pentru că aşa simt. Această decizie o iau cu sufletul şi nu cu creierul, pentru că aşa este în dragoste. Aşa ar trebui să fie în orice relaţie adevărată!

Dar haideţi să ne gândim cum evoluează o relaţie.
Practic, începem mai întâi să ne cunoaştem. Ajungem la punctul în care amândoi recunoaştem că simţim ceva unul pentru celălalt. Primul sărut, e de neuitat...
Întâlnirile tot mai dese devin şi mai intense din punct de vedere sentimental. Apare un prim "Te iubesc!". Ajungem să facem dragoste, să simţim că ne cunoaştem din toate punctele de vedere. Această perioadă este cea culminantă, relaţia noastră se află în vârful piramidei în acest moment. Timpul trece şi ne hotărâm că dragostea ce ne-o purtăm unul pentru celălalt este din ce in ce mai mare şi decidem să ne căsătorim. Fericire maximă. Trec 20 de ani, avem între timp şi vreo 2-3 copii care ne fac foarte fericiţi. Însă, încetul cu încetul, relaţia noastră se stinge. Parcă nu mai e la fel ca la început, încep să nu-mi mai simt la fel partenerul de viaţă, aceasta se închide în ea, nu mai vorbeşte cu mine ca înainte. Ne distanţăm încetul cu încetul, până când relaţia noastră se stinge. Asta nu înseamnă că ne despărţim, dar suntem împreună doar de dragul de a fi. S-a terminat...

Cam astea sunt etapele unei relaţii în zilele noastre. Însă, fiecare dintre noi poate schimba sfârşitul, aşa cum ziceam şi în postul anterior, ţine numai de noi!
Vorbind tot timpul despre aceste probleme, despre faptul că îmbătrânim, ne ajută, într-un fel, să facem trecerea spre un alt stadiu al relaţiei mult mai uşor. Încrederea reciproca şi comunicarea trebuie să fie la baza fiecărei relaţii. Fără ele, n-am ajunge nicăieri.

Odată cu trecerea timpului, o relaţie se complică din cauză că apare un nou element, extrem de instabil, şi din păcate puţini ştiu cu ce se mănâncă: bătrâneţea. Da! Îmbătrânim! Nu putem fi tineri pentru totdeauna, din păcate. Începe să ne fie ruşine cu felul în care arătăm, să ne gândim ce crede partenerul nostru despre noi, dacă încă ne mai iubeşte, şi din această cauză se crează o distanţare.

E NORMAL să îmbătrâneşti, E NORMAL să arăţi diferit la 50 de ani faţă de cum arătai la 20. Face parte din viaţă, ea aşa ne testează! În loc să te închizi în tine şi să renunţi la orice gând de a comunica, poate chiar din cauză că partenerul te şi respinge, el fiind mai speriat ca tine, cu siguranţă că nu aşa vă veţi rezolva problema. Deschide subiectul direct pe această temă, şi vei vedea că şi partenerul tău simte la fel, şi este la fel de speriat ca şi tine. Vorbiţi, că deaia v-a dat GOD gură! Sunt sigur că veţi ajunge la un compromis, că doar vă iubiţi!

De unde am plecat, şi unde am ajuns. Am plecat de la a mă adresa tinerilor şi am ajuns să mă adresez şi oamenilor maturi, ceva mai în vârstă. What the fu...

Concluzia mea este că atâta timp cât vă iubiţi, aveţi încredere unul în celălalt şi comunicaţi despre orice problemă care apare, n-aţi avea de ce să vă temeţi. Dragostea este foarte importantă în viaţa unui om, pentru că ea ne ajută să facem lucruri măreţe. Aşa că, trebuie să o îngrijim ca şi cum ar fi copilul nostru. Atunci când va creşte mare, ea ne va răsplăti şi nu cu bani, ci cu fericire sufletească.

Că tot am zis de etapele unei relaţii, am dat peste un filmuleţ(cu un titlu sugestiv) care le exemplifică pe marea majoritate. Dacă vreţi să le vedeţi, ok, dacă nu, -multe înjurături de morţi şi mame- ... Enjoy! :)



Acestea fiind spuse, închei acest post prin a spune: Sunt blogger, deci exist!
Hai pa!

Ciiiineeee suuuuunteeeem?

Ce titlu care te duce cu gândul la fantasticul film "Cei 300". Nu? Dacă nu l-aţi văzut încă... asta e!

Înainte de a trece la subiect, vreau să mai adaug că sunt conştient de faptul că nu am reuşit să scriu foarte mult pe blog, şi chiar conform programului pe care tot eu (mi) l-am impus. Pe această cale, vreau să mai spun că atunci când postez un anumit subiect, doresc să trimit un mesaj către toate tipurile de cititori. Şi de aceea, câteodată, se întâmplă să am nevoie de mai mult timp ca să creez o postare care să aibă la bază un mesaj criptat. Ştiu că puţinii cititori care vizionează acest blog şi care îmi atrag atenţia aproape zilnic cu mesaje de genul: "Când mai scrii pe blog?", "Ai mai scris ceva nou pe blog?", "Vezi că nu te ţii de program!!!", sunt nerăbdători să vadă ce perle mai scot, aşa că de dragul lor o să încerc să scot perle mai des. Eventual să fie cotate şi bine pe piaţa neagră(mai ştii?). Gata cu scuzele, haidam la subiect!

Am avut ocazia, de curând, să-mi fac propria caracterizare. Am rămas uluit de următoarele:
1. Că nu mă cunosc în totalitate, pe mine însumi.
2. Deşi cunosc anumite defecte, foarte rar încerc să fac ceva în privinţa acestora.
3. Nu sunt singurul în postura asta...

Ca orice om normal şi întreg la mansardă, m-am întrebat ce e de făcut în această privinţă. Şi am ajuns la concluzia că, în timp, mă voi cunoaşte în totalitate, că deşi voi încerca să îndrept unele defecte, cu marea majoritate voi rămâne şi că ar trebui să scriu acest post pentru a trage semnalul de alarmă altora care se află în aceeaşi situaţie.

Desigur, asta e concluzia mea, dar nu şi rezolvarea. Rezolvarea acestei enigme a vieţii mi se pare extrem de complicată, deoarece necesită un efort intelectual extrem din partea individului.

Din punctul meu de vedere, ca să te cunoşti pe tine însuţi cu adevărat, trebuie să te izolezi de ceilalţi, să te închizi în tine şi să conştientizezi fiecare acţiune a ta, şi să realizezi ce înseamnă, cu ce te caracterizează. Ei bine, indivizii care parcurg această etapă devin foarte încrezători în ei înşine, dar nu mă refer la prefăcuţii aceia pe care îi întâlniţi zi de zi pe la şcoală, facultate, servici etc, ci la oamenii care arată această încredere într-un mod natural, la care observi că s-au chinuit enorm ca să-şi câştige această încredere în sine.
Întrebare: Aţi întâlnit astfel de oameni? I-aţi observat?
Dacă nu i-aţi observat, ei bine, o să-i vedeţi de acum. Aşa funcţionează creierul omenesc. Dar asta e altă poveste ce o vom dezbate ceva mai încolo...

Ziceam că-mi cunosc o parte din defecte...cred că toată lumea îşi cunoaşte o parte din defecte care se văd imediat. Câţi dintre voi încearcă să repare o parte din aceste defecte?
Răspunsul ar fi: Foarte puţini, spre 0!
Asta se întâmplă din cauză că avem un mega defect care ne împiedică să reparăm celelalte defecte. De exemplu: lenea, plictiseala(da, e un defect)! De câte ori nu aţi zis: băi frate, ia să nu mai fumez. Bă da' mă plictisesc şi n-am ce face. Mai trag o ţigară... şi exemplele pot continua...

Ţine foarte mult de noi ca să reparăm aceste defecte proprii, chiar numai de noi. Aşa cum reuşim să ne adunăm atunci când suntem beţi morţi şi să ne găsim drumul spre dulcele pat de acasă(sau buda necesităţii, depinde de nevoi), aşa ar trebui să ne adunăm singuri ca să ne rezolvăm propriile defecte. Din păcate, dacă ar fi aşa de uşor de făcut, cum e de spus, am fi super şmecheri acum! Şi totuşi, ne consolăm singuri: Frate, asta e, numai atât pot! Pana mea!

Încercând să-mi fac cei câţiva cititori ai blogului să înţeleagă că doresc să avem o discuţie interactivă asupra acestei teme(şi nu numai), vă întreb pe voi: Vă aflaţi în această situaţie? V-aţi aflat vreodată în această situaţie? Simţiţi că vă cunoaşteţi în totalitate?

Puteţi afla singuri dacă sunteţi în această situaţie sau nu. Luaţi o foaie de hârtie şi un pix şi încercaţi să scrieţi toate caracteristicile pe care le cunoaşteţi la voi. În medie, ar trebui să aveţi în jur de 20-25 de caracteristici, ca să fiţi pe un drum bunicel, să zicem.

A, da. Caracteristici nu înseamnă neapărat calităţi şi defecte, şi cu siguranţă nu se referă la culoarea ochilor, a părului, dimensiunea sânilor, a penisului sau mai ştiu eu ce alte prostii. Este strict legat de comportamentul vostru, de cine sunteţi voi ca persoană. Ţineţi minte acest lucru atunci când veţi avea curajul să vă auto-caracterizaţi.

Pe final, încerc să ies din nota serioasă(cică) de mai sus, şi să vă fac să vă mai destindeţi puţin. Ia priviţi voi filmuleţul de mai jos. Vi se pare că merge cu titlul?



Augh, Augh, Augh!
Gata, destul pentru astăzi. Aveţi grijă de voi!

Sunt blogger, deci exist!

Pa!

Karma, zeh one and only...!

Foarte puţini au auzit despre acest concept filozofic şi oarecum religios. Mulţi cred că există şi de fiecare dată când li se întâmplă ceva rău, replica care le vine în minte e "Karma m-a pedepsit". Naaah, defapt cred că fiecăruia ne vine să înjurăm de mame, morţi şi nu numai, atunci când dăm de greu. Sau doar eu fac asta?!

Ce înseamnă Karma? Acţiune! Dea, replica de pe platourile de filmare! Ar fi interesant să auzi cum spune Karma în loc de Acţiune(doar înseamnă acelaşi lucru, teoretic)...

O explicaţie mai detaliată ar fi aceea că orice lucru rău care l-ai făcut în trecut, se va întoarce împotriva ta, la un moment dat în viaţă(poate nu chiar în secunda următoare, ci oleacă mai târziu, când nu te aştepţi). Şi viceversa! Dacă ajuţi pe cineva, atunci când vei avea nevoie de ajutor, vei fi şi tu la rândul tău ajutat. Dacă nu se întâmplă asta, trebuie să te întrebi cu ce ai greşit. Karma nu GREŞEŞTE!

Dacă nu v-aţi dat seama până acum, Karma chiar există în viaţa fiecăruia, numai că noi îi spunem altfel(karma sună cam americăneşte): ROATA SE ÎNTOARCE sau SE-NTOARCE ROATA!(depinde din ce zonă a României eşti)

Totodată, vă recomand un serial pe care-l urmăresc acum, cu aceeaşi tematică, amuzant şi interesant. Trailerul mai jos.


Citind ce am scris mai sus, simt nevoia să vă spun că postul meu de astăzi este unul informativ(karma m-a făcut să zic asta). Aşa că aveţi grijă şi nu vă jucaţi cu karma voastră. Odată ce v-aţi regăsit echilibrul, păstraţi-l aşa cum este, altfel viaţa voastră va trece dintr-o extremă într-alta, în foarte scurt timp.

De unde ştiu asta?! I'm just sayin'... Take care!

Asta-i tot pe ziua de azi. În curând, pe micile ecrane, alte postări. ;)
Vă las cu replica de milioane: Sunt blogger, deci exist!

PA!

Vaai, câte pretenții!

Toată lumea are pretenții. Vrea să-i faci aia, și aia, și aia, și aia, și aia, și aia(pot să scriu asta la nesfârșit). Cred că toți am avut un moment(sau mai multe) în viață când multă lume avea numai pretenții de la noi. Și ce am făcut noi la momentul respectiv? Am încercat să le facem pe plac respectivelor persoane ca să ne fie mai bine mai târziu. Pe românește: ne-am comportat ca niște sclavi, fără pic de tupeu.

Mă imaginez acum, în fața unei clase de uameni, predând lecția numită ”Pretențiile”. Și arată cam așa(pe scurt):

Soaring spirits

Nush ce credeţi voi despre melodia asta , dar mie mi se pare extraordinară ( nu numai coloana sonoră , ci şi mesajul transmis ) . Deşi până la urmă bătrânul şaman renunţă la luptă ( în favoarea pipei cu tutun din Cuba şi a unei căni de Nestea de portocale * licking lips *)totuşi spiritul său va rămâne veşnic tânăr , exact ca şoimul ce-l reprezintă.Ceea ce-i mai interesant este că , la sfârşitul cântecului , şoimul readuce la viaţă fericirea oamenilor .....

Fir-ar a naibii de lume virtualăăă !! Why can't we turn SF into facts, real facts ?De ce n-avem fiecare câte o entitate d-asta înaripată ( ehe.... rudă de-a mea ), care să ne facă să zâmbim când noi suntem incapabili să o facem ?De ce nu putem tăia aţele cu care un păpuşar lunatic ne controlează şi să fugim liberi pe câmpul vieţii?De ce nu putem face tot ceea ce ne dorim fără să atragem atenţia într-un mod negativ(desigur asta nu înseamnă să ieşim într-o zi cu drujba pe stradă şi să trasformăm Călăraşiul într-un abator )??See!.......This is one tough reason why life really sucks sometimes ! Ne considerăm liberi ca purtătoarele de pene , dar defapt sufletul nostru este mai degrabă un purtător de pene în colivie.

Si stiti ceva ? Datorita panzei de necazuri care ne afecteaza perceptiile , suntem si mai izolati, mai neintelesi , mai reci . Deci pana la urma ajungem la concluzia : pentru ce traim ? Nu traim ca sa ne distram , sa socializam , sa dam petreceri zgomotoase ( ca cea de-aseara pt mine ) sa rasune tot orasul , sa facem gesturi inedite , dar frumoase , ca sa ne inveseleasca pe toti , exact ca si chestia cu FREE HUGS care , sincer, e o chestie de admirat ( chiar daca si-au luat interdictii de la melitieni => ce sa le faaaaci ! O grupare organizata de maimute menite sa faca circ cand vrei si tu sa faci ceva dragut ) .

TRAIM , dragilor, traim! Hai totusi sa se vada ca o facem! Tipati in gura mare dimineata dupa ce va ridicati de pe buda si vreti sa va machiati sau sa va dati cu lama de ras peste barba alba si lunga ca a lui Gandalf( oare cum dreq isi pieptana ala barba ? ) ca azi o sa va mearga super , si credeti in chestia asta . Lasati inima sa tipe pentru voi , si nu va uitati la toti martalogii care va strica buna dispozitie (tineti minte ce sa spuneti in cazul asta : zi cutarescu si trage apa !) Sau puteti sa va bagati ce va reprezinta onoarea( daaa noi baietii o stim prea bine ). Faceti tot posibilul ca si prietenii vostri sa fie fericiti si veti avea o viata muult mai buna ca a gay-ului de J.B.
Si sa mi se strice pantofii de dans daca nu-i adevarat !!
See ya .... and have fun xD( cum zice un bun prieten )!

Postarea de la ora 1 AM...

Yep, e chiar ora 1 AM cand scriu aceste rânduri. Ce am făcut de-a lungul zilei de am ajuns treaz la ora 1, chiar nu contează. E un program normal pentru un om de rând(păi noh?!). Ceea ce este mai important, cred, e că vreau să-mi exprim aceste gânduri ce-mi trec prin mintea-mi bulversată(moahmă ce cuvinte am la ora asta), aşa că închideţi calculatorul şi băgaţi-vă la somn, sigur va fi o poveste extaordinar de plicticoasă despre cum descopăr eu lumea viselor cu Bianca lui Bote. Ermmm...

Ce credeţi voi că gândesc oamenii normali la ora 1 noaptea? Vă spun sincer, o mulţime de lucruri(oare ce chiloţei avea gagica aia azi...), unele interesante, altele plictisitoare care duc la somn într-un final. În cazul meu, eu meditez la ceea ce s-a întâmplat în ziua respectivă, la evenimentele petrecute, la ce am de gând să fac a doua zi, pregătindu-mi minuţios planul de luptă(haha, minuţios auzi). O numesc luptă pentru că monotonia de zi cu zi e o provocare pentru cei care nu sunt obişnuiţi cu aceasta pentru că noi, oamenii de rând, încercăm tot timpul să ieşim din această monotonie şi să facem ceva extraordinar de interesant încât să ajungem să gândim la 1 noaptea: "băi frate, ce fază am făcut, muhaha" - şi dup-aia să adormim, să ajungem în lumea viselor unde nimic nu ne poate atinge(poate doar Fantoma din Paranormal Activity 2, uhhh).

Majoritatea oamenilor meditează înainte să adoarmă, cu ochii închişi, chiar şi eu fac asta de obicei, dar nu şi acum. Lumea doarme în jurul meu(unii chiar sforăie) şi nu pot să mă gândesc decât la ziua de mâine, ce-mi rezervă aceasta. Va fi oare de câcat, sau va fi chiar foarte tare? Mă intrigă faptul că nu ştiu, dar asta o face chiar mult mai interesantă. Fapt care mă duce cu gândul la...

"Trăieşte fiecare zi ca şi cum ar fi ultima"
Ştiu...e macabru acest pasaj, mai ales la ora asta. Dar e o afirmaţie adevărată. Fiecare zi ne poate schimba viaţa într-un mod radical, iar noi nu putem schimba asta de dinainte. E trist, but this is how it must be in this world. Fuck yeah!
Totodată, această afirmaţie mă face să trăiesc fiecare zi la maxim, să dau tot ce pot ca să fie cât mai bine şi cât mai faină. Nu e oare şi scopul acesteia, să ne ofere o motivaţie interioară? Că doar am vorbit de motivaţie mai devreme(dacă nu ştiţi, băgaţi un ochi mai jos, dacă n-aţi adormit încă).

O întrebare pe care fiecare individ şi-ar putea pune este: "Ce-ai face dacă mâine ar fi ultima ta zi?"
Ce-aş face eu? Mi-aş petrece ultima zi alături de persoana pe care o iubesc. Voi? Ce aţi face? Folosiţi chestia aia de comentat de mai jos şi spuneţi-mi. I want to fucking know!

Şi uite aşa ajung la un punct final unde stau să mă întreb care a fost rostul acestei postări. La urma urmei, cui îi pasă? De parcă o să citească cineva blogul ăsta vreodată :))

Închei cu o afirmaţie care pe mine, personal, mă fascinează. De ce? Veţi afla mai târziu. Sună cam aşa:

Sunt blogger, deci exist!

Hai pa!

Ce pana mea ?!

Da măh da ? Ce pana mea ?! Tocmai mi-am dat seama că vorba asta-mi reprezintă situaţia şi ..... numele :> ( indeed I am named Pană ) .Şi să nu va miraţi dacă mă veţi auzi , într-o zi normală , când staţi la coadă la smântână , sau la pâine , sau la tanti Elvira ( I was juuust sayin'! ) , că mă urc pe primărie şi ţip cât mă ţin plămânii : CE PANA MEA?! (de asemenea trebe să luăm în cosiderare că o să stăm la coadă şi la apă în scurt timp dacă ne mai otrăvesc ungurii mult......).Chiar am văzut pe cineva care avea imprimat pe tricou binecunoscutul avatar cu pana aia roşie încercuită , jos scriind desigur : ce pana mea ! . Aşa că mă bate gândul să-mi fac unul , şi să-l port de fiecare dată când prietenii falşi din jurul meu scot coarnele ca melcii dupa ploaie .

Vedeţi ce uşor e ? De la numele meu am mers alături de voi , cititorilor de pretutindeni , pe un pod care ne-a dus fix la subiectul din această postare : prietenii , o parte crucială a existenţei noastre efemere. Haideţi să recunoaştem ! În fiecare zi , prietenii ne influenţează cursul sorţii ( oricât de puţin îl schimbă ). De fiecare dată când ne simţim jalnici , mai distruşi ca un telefon de zeci de milioane scăpat în budă ( sau chiar mai distruşi ca proprietarul telefonului nou-nouţ), prietenii( ăia cu adevărat prieteni ) sar măcar cu o vorba bună ca să încerce să-ţi readucă zâmbetul pe faţă( aici nu se includ persoanele avide după moacă = chestii gratis, care cred că un cadou e numai bun pt. a te înveseli ) .

De asemenea, ce petrecere e aia fără prieteni ? Pur şi simplu nu există distracţia , amuzamentul ( uneori sporit de beţie, mai ales la adolescenţă ) şi chestiile făcute împreună dacă nu ai o mână de prieteni ca lumea lângă tine.Acum să nu vă gândiţi că prieteni-s o unealtă cu care să treci fericit prin adolescenţă , pentru că-i greşit.Prietenii îţî rămân alături ( dacă nu fizic măcar în minte ) toată viaţa, şi sunt de părere că ar trebui să preţuim fiecare prietenie ( bine , dacă cel cu care vrei să fii prieten e un ciobălău şi nu acceptă prietenia ta în ruptul capului , ba îşî mai şi bate joc de tine , atunci puteţi spune liniştiţi : eeh.... zi cutărescu şi trage apa ).

SO ! Remember ! Întotdeauna să aveţi o cămăruţă în suflet pt. prietenii voştri !

That's all folks !( 4 now ..... )

Motivaţia, de ea e vorba!

În ultima vreme, am tot ajuns la concluzia că fără o motivaţie anume, nu poţi face treabă bună. Exemplele sunt din toate domeniile, şi din dorinţa de a schimba ceva în lumea asta, de a oferi oamenilor de rând o altă perspectivă, aş vrea să vorbesc puţin despre motivaţie.

Nu o să vă stresez acum cu teorii bla-bla-bla, definiţii şi altele. Eu urăsc definiţiile. Şi ştiţi de ce? Prefer să-mi explic singur ce este, să-mi creez propria definiţie a unui lucru, decât să mi-l definească un necunoscut. Dacă ăla a putut, eu de ce nu pot? Sunt mai retard? No f-u-c-king way!

Ok, vorbeam de motivaţie. Defapt, de atitudine e vorba. Problema este că motivaţia noastră dispare atunci când, de exemplu, şeful vine supărat şi începe să împartă pumni la fiecare angajat: "că aia nu e bună, că ăla e un câcat etc". După această morală, angajaţii ar trebui să zică: "bă, ăsta are dreptate, ce prost sunt!". E clar că nu se întâmpla asta hmm...niciodată!

E foarte normal şi logic. Când te apuci să ţipi la cineva că nu face nimic bine, că tot ce face e un câcat, îţi dai seama că el va continua să facă acelaşi lucru, chiar dacă va fi tot un câcat. Pentru că, în primul rând, ai uitat să-i spui esenţa: CE ANUME E GREŞIT, şi în al doilea rând, atitudinea ta e una care să enerveze şi nu una care să motiveze.

Ei bine, foarte puţini oameni sunt atenţi şi la aspectul acesta. Vă dau un alt exemplu, mai practic. Vă duceţi să vă spălaţi maşina la o spălătorie. Când i-o predaţi celui care trebuie să v-o spele, ori la început, ori la sfârşitul spălatului, inseraţi o bacnotă de 5/10/50/100/200 lei(după buzunar :D) în buzunarul drept sau stâng, al celui care vă va spăla maşina. Ce aţi făcut, odată cu această tranzacţie la negru? V-aţi motivat "băiatul cu spălatul" ca să facă treabă bună. Care este diferenţa dintre acest exemplu, şi cel de mai sus? Aştept să-mi spuneţi voi, oleacă mai jos, folosind secţiunea de comentarii.

Concluzia este că ar trebui să nu uitaţi că motivaţia joacă un rol important în viaţa noastră pentru că ea este cea care ne dă putere să continuăm atunci când ne este greu. Aşa că, ţineţi minte 3 cuvinte: motivaţia = putere = bani = femei = sex = copii = viaţă. Ce rezultă? motivaţia = viaţă ! Simplu!

V-am lăsat. Ceau ceau!

P.S. Eu am fost destul de motivat să învăţ matematică, vedeţi?
P.P.S. V-aţi dat seama că am glumit. Nu?!?!?!?

Ciclul menstrual, bărbătesc...

Sunt pe STOP! De câte ori nu am auzit noi replica asta, dragi bărbăței? Fericirea noastră sexuală ajunge la un sfârșit atunci când ne dăm seama că nu putem face ce ne-am propus(majoritatea fetelor nu fac sex atunci când sunt pe stop, doar dacă sunt extrem de excitate, fapt care se întâmplă extrem de rar, sau dacă vor să facă un bebeluș :D) și ajungem într-o depresie sexuală(sau doar căutăm altă pizdă să futem) din care ieșim numai atunci când ne descărcăm sexual(aici nu intră masturbarea).

Those little things ......... 8-| ( Part 2 )

Oh yes ! Here I am again ..... m-am întors cu forţe proaspete ca să continui ce-am lăsat neterminat , ca voi cititorilor să înţelegeţi pe deplin ce " little annoying things " happen to me every day...

C'mooon ... pe cine încerc eu să fraieresc ?!! :(( . N-am forţe proaspete nici cât negrul de sub unghiile tăiate şi îngrijite la maxim ale unei femei ( sau a unui metrosexual ) . DAR ! I got huge loads of stinky shit to share with you. Credeţi-mă că-s sătul până peste limita atmosferică a Terrei de chestiile astea folosite de soartă ca să-ţi dea în cap şi să fugă victorioasă , iar tu să te plângi mai ceva ca un copchil de grădiniţă ( ăia cu lumea Barni , v-am mai zis ) că " ţi-a dat viaţa de te-a julit".

Păi noi suntem oameni sau nu mai suntem ?! Ideea e că " uneltele " sorţii " diferă extrem de mult . De la un pumn încasat sau un telefon pierdut , până la adevărate catastrofe ( nu numai materiale , ci şi mentale ) . Şiii .... deobicei , ce ne afectează unitatea centrală ( ză brain ) ne cam distruge de tot. Un ex. de astfel de enormous SHIT , care ne afectează extrem de tare , e concluzia trasă de pretenaşu care scrie cot la cot cu mn pe blogul ista . Faptul că , din păcate , trebuie să ne maturizăm odată şi odată cam dă o lovitură puternică de bâtă în capul fericirii. Însă unii văd numai partea rea a acestui SHIT , care , dintr-o dată , poate deveni un good thing !

Morala zilei : Luaţi-vă o bâtă ca să luptaţi cu viaţa ( bâta nefiind din lemn , ci din fericire şi momente trăite la maxim ) . Aveţi grijă să fie cât mai multe , căci tăria şi mărimea bâtei va creşte direct proporţional cu julitura de pe arcada sau antebraţul lucrat al sorţii .

Auf wiedersehen ! ( la sc. fac franceza , aşa că nush ce-mi veni să zic asta )

Those little things... 8-|

Ce rezultă din diferenţa între o viaţă perfectă şi o VDC ( viaţă de kkt ) ?

We all know it ... sunt acele lucruri neînsemnate care ne pun piedică si râd de noi de fiecare dată cand au ocazia ! Sunt chestiile negre de pe o pânză perfect albă , petele de cerneală de pe mâinile unui puşti din 1-4 , puradeii care-ti tot cer de mâncare şi dacă vrei să-ti ghicească in palmă ( mă tot întreb dacă nu pot citi şi-n fund cum scrie , într-un mod atrăgător pt. ei : " kiss me " ! )

LOTS of SHIT happens every day! Şi ce-i mai rău e că nu ştii când şi la ce inepţie să te aştepţi !De exemplu azi am văzut multe accidente minore între 2 maşini . Minore , dar suficiente ca să-ţi strice o zi care putea fi perfectă. DE CE ? Deoarece nu suntem făcuţi să fim perfecţi , în numele reproducerii sexuate! ( a.k.a For Fuck Sake !) .

Tot din cauza porcăriei ăsteia + că suntem făcuţi să minţim , am ajuns să nu ne putem exprima adevăratele fericiri şi păreri sincere de rău pentru că se crede că Dunărea a îngheţat din cauza noastră ( lucru care , de altfel , e imposibil ) ! Te străduieşti uneori până îţi ies ochii din orbite şi cad pe jos ca 2 mingiuţe elastice şi fosforescente ( we all haz' em ) să convingi pe cineva că ai greşit şi că ai fost , pentru câteva momente , bătut în freză şi , totuşi , TOT tu trebe să suporţi valurile de reproşuri ( uneori aceste reproşuri conţinând cuvinte ce exprimă părţi ascunse ale corpului ).Te chinui ca boul să te faci ascultat şi înţeles ca să realizezi , în final , că te-ai zbatut ca obleţul prin făina amestecată cu pesmet.

Eh..... în fine ! Trebe să ne străduim să ieşim din mocirla asta , altfel o să ne înecăm . Şi , sincer, e ultima chestie pe care mi-o doresc!

To be continued.............

Grow up, already!

De câte ori n-am auzit asta în viață?

Eu am auzit-o de nenumărate ori și de fiecare dată mi-am spus în minte: "Nu e momentul!!! Nu!?!?!?!"
Mintea unui adolescent, gândirea acestuia, evoluează continuu, de la una banală, simplă(în jurul vârstei de 13 ani, unde singura preocupare e să joace cât mai mult dota și/sau fotbal) la una extrem de complexă, o gândire matură, care-și face griji pentru ce se va întâmpla a doua zi, ce job să-și aleagă, care e scopul său în viață, câte gagici să fută, pe care o ia de nevastă etc.

Chiar și atunci când ajungi sâ gandești lucruri mai complexe, te întrebi dacă e timpul să te maturizezi, să renunți să mai joci fifa sau cantăr cu prietenii, să renunți să mai fuți 100 de păsărici (100 e doar un număr estimativ), și să încerci să te așezi la casa ta, să-ți creezi propria familie, să-ți găsești un job stabil și să intri în rândul oamenilor care se trezesc dimineața la 7, se duc la muncă, se întorc la 5, mănâncă, fac cumpărături, se fut, se culcă, și iau ciclul de la capăt. Asta e viața, cu toți ajungem aici într-un final... Există și excepții dar...vorbim despre oameni normali. NU?

La un moment dat, vârsta își spune cuvântul, și trebuie să ne maturizăm. Altfel, ajungem să vedem moșulici la 70 de ani lingând acadeaua ca un copil de 5 ani, sau jucându-se șotron cu ceilalți boșorogi, în parc.
Însă, avem și varianta în care tragem de copilărie până când trebuie să renunțăm la ea. La unii, trecerea de la copilărie la maturitate e bruscă, la alții e foarte lentă... Pe care o prefer? Pe cea lentă! Copilăria a fost cea mai frumoasă perioadă din viață. Nu aveam griji, nu aveam obligații și nu eram stresat. Vreamea s-a schimbat și sunt nevoit să trec la arme, să fiu mult mai serios. Asta e! Am mai zis, toți ajungem în acest punct. Însă, dragilor, profitați de copilărie cât mai puteți. La mine, e momentul să trec mai departe!

Distracție plăcută, copilași!

The perfect life ??

Here we meet again ! Dacă data trecută am vorbit despre modalităţi de evitare a unui lucru neplăcut nu numai pentru noi , ci şi pentru cei apropiaţi nouă , azi vom bate câmpii despre viaţa perfectă ( stiu că toţi zicem că nu există decât in imaginaţia noastră ) . Însă AZI ! Vreau să o iau pe arătură mai rău ca un şofer de Chiu Şepte cu 3 pălinci la bord( a se include la noţiunea de şofer şi noţiunea de pitzipoancă cu botul mai mare ca airbag-ul maşinii pe care o conduce, chiar dacă nu i s-a uscat mămăliga pe geam.Până la urma ... tatica plăteşte când odorul e mai dezastru decât un Cernobâl Kid! ) .

Acestea fiind spuse , vă invit pe pajistea mea ( dacă tot ieşim de pe drum , măcar să nu folosim frâna de stâlp )! Puteţi să vă descăltaţi ca să simtiţi roua de pe firele de iarba cum vă gâdilă tălpile.

Vedeţi ? Deja ne-am iniţiat în lumea perfectă ( sincer pt. mine cam aşa ar începe ) . Ei ! Însă de-acum , fiecare cu vârsta lui . De ce zic asta ? Pentru că e logic ca definiţia vieţii perfecte să difere în funcţie de vârstă!. Un om cu vârsta cuprinsă între 0-10 ani se află in lumea Barni , cu multă ciocolatăăă , escadrile întregi de avioane în creier AND CREAM POURING LIKE WATERFALLS ! ( ca să vă lămuresc de ce am scris cu caps check this out : http://www.youtube.com/user/RayWilliamJohnson#p/u/4/F0y99RXuivA )

Un om cu vârsta cuprinsă între 10-30 ani visează tot la cai verzi pe tavan , doar că ăştia-s organizaţi ca lumea , în herghelii. La vârsta asta , poţi să-ţi doreşti aproape tot de la viaţă : de la cât mai multă popularitate la cât mai multe cuceriri la activ ( că mai sunt si no-liferi care vor doar să se facă praf şi să-l aştepte pe afonul ăla de Guţă să mai compună vreo manea rock+hip-hop+ house+populară+reggae+manea ( ăăă ...stai ca am mai zis asta). Eh in fine , aţi înţeles voi !

Şi uite-aşa , pe nesimţite , definiţia vieţii perfecte se îngustează pe măsură ce ne apropiem inevitabil de maturitate cum se apropie acel Chiu Şepte condus de o botoasă într-un stâlp , copac sau în vreun Merţan cu geamuri fumurii ( să nu vadă meliţia că tragi la măsea când eşti la volan ) condus de alt mămăligar teribilist .

Dar , gândindu-ne puţin la conturarea vieţii ideale de către persoanele mature , ajungem la concluzia că-şi doresc doar lucruri simple , însă fără de care nu am putea trăi ( chestii gen sănătate , un salariu bun , un acoperiş deasupra capului şi o viaţă liniştită. Poate că vă gânditi în felul următor : eeh p dreq , ce viaţă îşî doresc şi fosilele astea.........nu ştiu cum să trăiască la maxim! Ideea e că ei se gândesc pentru toţi cei dragi nouă , şi nu numai pentru ei înşişi , atitudine pe care , fără să o iau p arătura acum , o apreciez pe deplin !!

Cam atât despre idealizarea chestiei ăsteia de 2 bani numită viaţă ( sau soartă , destin etc. ). Aştept părerile voastre sincere ! Buh bye !