Vaai, câte pretenții!

Toată lumea are pretenții. Vrea să-i faci aia, și aia, și aia, și aia, și aia, și aia(pot să scriu asta la nesfârșit). Cred că toți am avut un moment(sau mai multe) în viață când multă lume avea numai pretenții de la noi. Și ce am făcut noi la momentul respectiv? Am încercat să le facem pe plac respectivelor persoane ca să ne fie mai bine mai târziu. Pe românește: ne-am comportat ca niște sclavi, fără pic de tupeu.

Mă imaginez acum, în fața unei clase de uameni, predând lecția numită ”Pretențiile”. Și arată cam așa(pe scurt):


1. Ce reprezintă pretențiile?
Transformarea omului liber într-un sclav pe o perioadă de timp nedeterminată/determinată.
2. De câte tipuri sunt pretențiile?
Două - pretenții care ți se aduc la cunostință și pretenții care se subînțeleg că sunt pretenții.
3. De unde vin pretențiile?
În ordinea gradului de importanță:
- părinți
- iubită
- alte rude
- profesori/șefi etc
- prieteni
- alți uameni care au pretenții
4. Care este soluția la aceste pretenții?
Există o vorbă în popor: ”Capul plecat, sabia nu taie”. Exact asta e soluția.
5. Dacă asta e soluția, ce dracu mai scrii pe blog ca un frustrat?
- răspuns șters datorită limbajului obscen folosit de Koko -

O adevarată lecție, nu-i așa? Ei bine, asta e lumea în care trăim. Unii văd numai partea rea la pretenții, dar există și o parte bună și anume: cash, drugs and chicks. (drugs are bad, so they say!)
Mai contează și modul în care este pusă problema, cum este tratată ”pretenția”(cu gura, cu curul, scuzați cucufonia). Dacă ești tratat cu dosul atunci când ți se spune de această pretenție, atunci o să devii frustrat. Dacă ți se arată avantajele acestei pretenții pe un ton bun și ok, atunci nu se mai cheamă pretenție ci... job!

Cam atât cu pretenția asta. Un lucru pe care l-am învățat în viață e că ce-i mult strică. So, this is the end!
Dar înainte de a pune punct final acestui post, mai am o întrebare pentru voi. Ați auzit de Biebitză? Dacă nu, ascultați filmulețul de mai jos.



Ah, și încă un anunț. Avem poză pe blog acum(dacă nu ați observat-o, cum e și normal cuz nobody gives a fuck, uitați-vă mai sus). Mulțumim pentru poză designerului nostru pe nume body.

Cam atât. Vă las cu replica de milioane fără de care nu pot posta.
Sunt blogger, deci exist!