Postarea de la ora 1 AM...

Yep, e chiar ora 1 AM cand scriu aceste rânduri. Ce am făcut de-a lungul zilei de am ajuns treaz la ora 1, chiar nu contează. E un program normal pentru un om de rând(păi noh?!). Ceea ce este mai important, cred, e că vreau să-mi exprim aceste gânduri ce-mi trec prin mintea-mi bulversată(moahmă ce cuvinte am la ora asta), aşa că închideţi calculatorul şi băgaţi-vă la somn, sigur va fi o poveste extaordinar de plicticoasă despre cum descopăr eu lumea viselor cu Bianca lui Bote. Ermmm...

Ce credeţi voi că gândesc oamenii normali la ora 1 noaptea? Vă spun sincer, o mulţime de lucruri(oare ce chiloţei avea gagica aia azi...), unele interesante, altele plictisitoare care duc la somn într-un final. În cazul meu, eu meditez la ceea ce s-a întâmplat în ziua respectivă, la evenimentele petrecute, la ce am de gând să fac a doua zi, pregătindu-mi minuţios planul de luptă(haha, minuţios auzi). O numesc luptă pentru că monotonia de zi cu zi e o provocare pentru cei care nu sunt obişnuiţi cu aceasta pentru că noi, oamenii de rând, încercăm tot timpul să ieşim din această monotonie şi să facem ceva extraordinar de interesant încât să ajungem să gândim la 1 noaptea: "băi frate, ce fază am făcut, muhaha" - şi dup-aia să adormim, să ajungem în lumea viselor unde nimic nu ne poate atinge(poate doar Fantoma din Paranormal Activity 2, uhhh).

Majoritatea oamenilor meditează înainte să adoarmă, cu ochii închişi, chiar şi eu fac asta de obicei, dar nu şi acum. Lumea doarme în jurul meu(unii chiar sforăie) şi nu pot să mă gândesc decât la ziua de mâine, ce-mi rezervă aceasta. Va fi oare de câcat, sau va fi chiar foarte tare? Mă intrigă faptul că nu ştiu, dar asta o face chiar mult mai interesantă. Fapt care mă duce cu gândul la...

"Trăieşte fiecare zi ca şi cum ar fi ultima"
Ştiu...e macabru acest pasaj, mai ales la ora asta. Dar e o afirmaţie adevărată. Fiecare zi ne poate schimba viaţa într-un mod radical, iar noi nu putem schimba asta de dinainte. E trist, but this is how it must be in this world. Fuck yeah!
Totodată, această afirmaţie mă face să trăiesc fiecare zi la maxim, să dau tot ce pot ca să fie cât mai bine şi cât mai faină. Nu e oare şi scopul acesteia, să ne ofere o motivaţie interioară? Că doar am vorbit de motivaţie mai devreme(dacă nu ştiţi, băgaţi un ochi mai jos, dacă n-aţi adormit încă).

O întrebare pe care fiecare individ şi-ar putea pune este: "Ce-ai face dacă mâine ar fi ultima ta zi?"
Ce-aş face eu? Mi-aş petrece ultima zi alături de persoana pe care o iubesc. Voi? Ce aţi face? Folosiţi chestia aia de comentat de mai jos şi spuneţi-mi. I want to fucking know!

Şi uite aşa ajung la un punct final unde stau să mă întreb care a fost rostul acestei postări. La urma urmei, cui îi pasă? De parcă o să citească cineva blogul ăsta vreodată :))

Închei cu o afirmaţie care pe mine, personal, mă fascinează. De ce? Veţi afla mai târziu. Sună cam aşa:

Sunt blogger, deci exist!

Hai pa!