Se întâmplă să ajungi la un anumit moment în viaţă în care simţi o nevoie disperată de a te sinucide din cauză că nu mai faci faţă problemelor pe care le ai, şi din cauză că nu ai cu cine să vorbeşti despre aceste probleme, când eşti prea mândru de tine ca să te duci la psiholog pentru că ţi se pare o maaaaare prostie. Deci în loc să mă sinucid, am preferat să fac un blog, unde să scriu ce am pe suflet, că doar nu o să citească cineva ce scriu eu...SĂ FIM SERIOŞI!
Un prim cuvânt înainte(şi poate chiar ultimul) despre politică. Dacă vreţi să dezbateţi subiectul ăsta expirat, duceţi-vă pe blogul prietenului Mircea Badea, unde veţi găsi toate criticile la adresa actualului guvern şi multe altele. Dacă vreţi părerea mea, chiar dacă ţara e de câcat, orice om care munceşte poate trăi boiereşte.
Acestea fiind spuse, a mai rămas o singură vorbă de spus şi cu asta am încheiat această primă postare dă 'nceput. Prietenaşu' cu care o să încerc să populez acest blog, în dorinţa de a-l aduce la viaţă, îmi zicea să fiu mai informal şi să folosesc cuvinte gen "pulă", "vagin", "pizdă". Le voi folosi la momentul potrivit şi în funcţie de starea de spirit, ce pana mea.
Restul...veţi vedea!
Mentalitatea romanului, stii tu... "Eu? La psiholog? Nu sunt nebun dom'le!!! Vai de mine!" si asa ajung toti sa se taie in doua ca isi duc orgoliul pana la prostie. Idiots.
RăspundețiȘtergereOricum, daca te simti ciudat sa vb. cu un strain, fie el si specializat pe probleme psihologice, sentimente sau emotii, atunci iti mai ramane netu' unde poti fi anonim si tot sa primesti un sfat de calitate....Dar beware, distinge intre bine si rau si nu uita sa gandesti pt.tine singur,sa nu regreti mai tarziu....dar nu te distanta nici de lume ca doar nu traim in grote separate, ce naiba. ;)